Abstract

Cum arată un om moral? Este acesta un om care se află în posesia unor principii ferme și știe cum să le aplice? Sau este un om care, neavând nevoie de reguli morale, reușește de fiecare dată să ia decizia corectă? Poate fi moralitatea codificată într-un set de principii universale? Sau viața morală este mult prea complexă pentru a fi guvernată de reguli stricte? Dar dacă moralitatea nu constă în aplicarea unor standarde generale, ci în capacitatea de a lua decizii corecte, cum știm că o decizie este corectă? Iar dacă explicațiile morale trebuie să fie structurate de crtierii universale, cum putem să dăm seama de pluralitatea și singularitatea contextelor etice? Toate aceste întrebări și dileme, care au configurat destinul eticii occidentale de la Platon și Aristotel până în zilele noastre, sunt abordate într-o cheie nouă în filosofia morală contemporană. Apologia principiilor morale și critica acestora constituie cei doi poli între care oscilează etica, împărțind filosofia morală contemporană în două concepții rivale: generalismul și particularismul. Ce argumente au filosofii generaliști și cum răspund susținătorii particularismului? Cât de valabile sunt raționamentele vehiculate și ce s-ar putea spune în plus? Nu cumva, în decursul istoriei, s-a pierdut ceva esențial pentru gândirea morală, ceva care face ca frământările etice ale omului contemporan să fie nesfârșite, sterile și înșelătoare?