În această lucrare analizez posibilitatea călătoriei în timp pe baza mai multor lucrări de specialitate, printre care cele ale lui Nicholas J.J. Smith ("Time Travel", The Stanford Encyclopedia of Philosophy”), William Grey (”Troubles with Time Travel”), Ulrich Meyer (”Explaining causal loops”), Simon Keller și Michael Nelson (”Presentists should believe in time-travel”), Frank Arntzenius și Tim Maudlin ("Time Travel and Modern Physics") și David Lewis (“The Paradoxes of Time Travel”). Lucrarea începe cu o Introducere în care fac o scurtă prezentare a (...) călătoriei în timp, și continuă cu o Istoria conceptului de călătorie în timp, prezentarea principalelor Aspecte fizice ale călătoriei în timp, inclusiv călătoria în timp în trecut în relativitatea generală și în fizica cuantică și călătoria în timp în viitor, apoi o prezentare a Paradoxul bunicului care este abordat în aproape toate lucrările de specialitate, urmat de o secțiune dedicată Filosofiei călătoriei în timp, și o secțiune în care analizez Buclele cauzale pentru călătoria în timp. Finalizez lucrarea cu Concluzii, în care expun opiniile personale privind călătoria în timp, și Bibliografia pe care se bazează lucrarea. (shrink)

Călătoria în timp implică deplasarea într-un timp diferit de cel prezent, în trecut sau în viitor, în principiu fără o deplasare în spațiu cu referire la un sistem de coordonate local. Călătoria în timp poate fi făcută de un corp material care poate fi sau nu o ființă vie, și pentru care se folosește de obicei un dispozitiv special denumit mașina timpului. Călătoria în timp este un concept recunoscut în filosofie și știință, dar a cărui posibilitatea este foarte disputată, dând (...) naștere la numeroase paradoxuri atât în filosofie cât și în știință. Călătoria în timp este considerată de unii acceptată atât de relativitatea generală cât și de mecanica cuantică, dar există un consens unanim că nu este fezabilă cu tehnologia actuală. Problemele ridicate sunt diferite pentru călătoria în timp în trecu față de călătoria în timp în viitor. (shrink)

The concept of avidyā or ignorance is central to the Advaita Vedāntic position of Śȧnkara. The post-Śaṅkara Advaitins wrote sub-commentaries on the original texts of Śaṅkara with the intention of strengthening his views. Over the passage of time the views of these sub-commentators of Śaṅkara came to be regarded as representing the doctrine of Advaita particularly with regard to the concept of avidyā. Swami Satchidanandendra Saraswati, a scholar-monk of Holenarsipur, challenged the accepted tradition through the publication of his work Mūlāvidyānirāsaḥ, (...) particularly with regard to the avidyādoctrine. It was his contention that the post-Śaṅkara commentators brought their own innovations particularly on the nature of avidyā. This was the idea of mūlāvidyā or ‘root ignorance’, a positive entity which is the material cause of the phenomenal world. Saraswati argues that such an idea of mūlāvidyā is not to be found in the bhāṣyas (commentaries) of Śaṅkara and is foisted upon Śaṅkara. This paper attempts to show that although Śaṅkara may not have explicitly favoured such a view of mūlāvidyā, his lack of clarity on the nature of avidyā left enough scope for the post-Śaṅkara commentators to take such a position on avidyā. (shrink)

This paper discusses the positions held by two opposing camps—the traditionalists and the positivists regarding the presence or absence of ethics in Indian philosophy. It subsequently offers a way ahead of the impasse where I consider some inputs inherent in the method of dialogue in pre-modern Indian philosophy for imagining an ethics of and ethics for plurality. Such an ethics, I argue, cannot be imagined without involving the category of ‘Other,’ which has otherwise remained elusive in the Indian philosophical debates. (...) The diverse nature of Indian societies demands Other-centric ethics to assess and evaluate the enduring moral crisis pervading contemporary times. (shrink)