In order to take advantage of the potential offered by the medium of virtual reality, it will be essential to develop an understanding of how to maximize the desirable experience of ‘presence’ in a virtual space (‘being there’), and how to minimize the undesirable feeling of ‘cybersickness’ (a constellation of discomfort symptoms experienced in virtual reality). Although there have been frequent reports of a possible link between the observer’s sense of presence and the experience of bodily discomfort in virtual reality, (...) the amount of literature that discusses the nature of the relationship is limited. Recent research has underlined the possibility that these variables have shared causes, and that both factors may be manipulated with a single approach. This review paper summarizes the concepts of presence and cybersickness and highlights the strengths and gaps in our understanding about their relationship. We review studies that have measured the association between presence and cybersickness, and conclude that the balance of evidence favours a negative relationship between the two factors which is driven principally by sensory integration processes. We also discuss how system immersiveness might play a role in modulating both presence and cybersickness. However, we identify a serious absence of high-powered studies that aim to reveal the nature of this relationship. Based on this evidence we propose recommendations for future studies investigating presence, cybersickness, and other related factors. (shrink)

Un articol cu un asemenea titlu pare să nu mai aibă nevoie de precizări referitoare la obiectivul său. Ce alt obiectiv aş putea avea decât acela de a răspunde la întrebarea din titlu? Principalul meu scop este, într-adevăr, definirea şi prezentarea cât mai exhaustivă a tezelor multiculturalismului (în limitele de spaţiu de care trebuie să ţin seama în cadrul articolului). Am în vedere, trebuie menționat, doar multiculturalismul ca teorie politică normativă, nu şi multiculturalismul ca multiculturalitate sau pluralism cultural, ca prezenţă (...) pe teritoriul unui stat a mai mult de o comunitate culturală (etnică, naţională, religioasă) care doreşte să-şi protejeze identitatea, valorile şi practicile pe care le împărtăşeşc membrii săi. (shrink)

Cum arată un om moral? Este acesta un om care se află în posesia unor principii ferme și știe cum să le aplice? Sau este un om care, neavând nevoie de reguli morale, reușește de fiecare dată să ia decizia corectă? Poate fi moralitatea codificată într-un set de principii universale? Sau viața morală este mult prea complexă pentru a fi guvernată de reguli stricte? Dar dacă moralitatea nu constă în aplicarea unor standarde generale, ci în capacitatea de a lua decizii (...) corecte, cum știm că o decizie este corectă? Iar dacă explicațiile morale trebuie să fie structurate de crtierii universale, cum putem să dăm seama de pluralitatea și singularitatea contextelor etice? Toate aceste întrebări și dileme, care au configurat destinul eticii occidentale de la Platon și Aristotel până în zilele noastre, sunt abordate într-o cheie nouă în filosofia morală contemporană. Apologia principiilor morale și critica acestora constituie cei doi poli între care oscilează etica, împărțind filosofia morală contemporană în două concepții rivale: generalismul și particularismul. Ce argumente au filosofii generaliști și cum răspund susținătorii particularismului? Cât de valabile sunt raționamentele vehiculate și ce s-ar putea spune în plus? Nu cumva, în decursul istoriei, s-a pierdut ceva esențial pentru gândirea morală, ceva care face ca frământările etice ale omului contemporan să fie nesfârșite, sterile și înșelătoare? (shrink)

Dintre fenomenele mentale, nici unul nu pare să reziste atât de bine explicaţiei precum conştiinţa. Parţial, dificultatea se datorează faptului că folosim termenul „conştient” şi alţii înrudiţi să dea seama de anumite fenomene distincte ale căror legături nu sunt întotdeauna clare. Iar acest lucru duce adesea la amestecarea acestor fenomene distincte. De aceea, orice încercare de a explica conştiinţa trebuie să înceapă prin a distinge diferitele lucruri pe care le numim conştiinţă. Un astfel de fenomen este strâns legat de simplul (...) fapt de a fi în stare de veghe. Noi descriem oamenii şi alte fiinţe ca fiind conştienţi atunci când sunt în stare de veghe şi sistemele lor senzoriale sunt receptive într-un mod normal pentru o stare de veghe. Numesc acest fenomen conştiinţă a fiinţei. În acest sens, conştiinţa este o chestiune biologică, constând în aceea că o fiinţă nu este inconştientă – adică, aproximativ starea opusă somnului sau KO-ului. Însă noi folosim termenul „conştiinţă” şi pentru alte fenomene care par mult mai greu accesibile înţelegerii şi explicaţiei. Astfel, distingem nu numai între fiinţe conştiente şi inconştiente, ci şi între stări mentale ce sunt conştiente şi cele ce nu sunt. Voi numi această a doua proprietate conştiinţă de stare. Este bine cunoscut faptul că nu toate stările mentale sunt conştiente. Stări intenţionale precum credinţele şi dorinţele apar în mod vădit fără a fi conştienţi.1 Şi, în ciuda unor diferenţe de opinie asupra chestiunii, voi argumenta că acelaşi lucru este adevărat şi în privinţa stărilor senzoriale precum durerile şi senzaţiile de culoare. Asemenea stări nu numai că pot apărea în mod inconştient, dar adesea o şi fac.2 Deşi conştiinţa fiinţei şi conştiinţa de stare sunt proprietăţi distincte, este foarte posibil să fie legate în diferite moduri. Poate că, de exemplu, fiinţele trebuie ele însele să fie conştiente pentru ca oricare stare mentală a lor să fie conştientă, deşi dacă visurile obişnuite sunt vreodată stări conştiente, ele constituie contraexemple ale acestei generalizări.3 Oricum ar sta lucrurile în această privinţă, proprietatea conştiinţei fiinţei este relativ neproblematică. Putem constata aceasta luând în considerare fiinţe mai puţin înzestrate mental decât noi ale căror stări mentale nu sunt niciodată conştiente, nici măcar atunci când sunt în stare de veghe.4 Toate stările lor mentale sunt asemănătoare stărilor mentale inconştiente în care ne aflăm atunci când suntem trezi.. (shrink)