În acest capitol îmi revine sarcina de a prezenta unul dintre cele mai influente și mai dinamice curente din filosofia politică actuală. Este vorba, desigur, despre curentul care dă titlul acestui capitol: egalitarianismul.

Nu cu foarte mult timp în urmă, grupul de teorie socială şi politică din cadrul proiectului POSDRU 89/1.5/S/56815 „Societatea bazată pe cunoaştere-cercetări, dezbateri, perspective”, a publicat, tot la editura Institutul European, lucrarea Concepte şi teorii social-politice. Volumul de faţă reprezintă un nou pas al grupului nostru de lucru în realizarea proiectului inaugurat prin publicarea acelei lucrări. Este vorba, reamintesc, despre proiectul elaborării unor volume care să-i ajute pe cei interesaţi în iniţierea (lor sau a altora) în teoria (şi în special (...) filosofia) politică, mai ales în dezvoltările sale conceptuale, argumentative şi problematologice recente. Desigur, nu am intenţionat în mod expres ca aceste volume să fie utile doar în această direcţie. Speranţa noastră a fost, dimpotrivă, ca ele să fie interesante şi pentru cercetătorii cu experienţă în investigarea şi dezbaterea temelor abordate în cadrul lor, mai ales pentru că unele capitole prezintă idei, argumente sau perspective originale, care, credem noi, merită atenţia critică a comunităţii cercetătorilor români. Menirea lor fundamentală rămâne totuşi, în intenţia noastră, cea introductivă. Aşa cum recunoşteam în cuvântul său înainte, Concepte şi teorii socialpolitice nu este deloc un volum exhaustiv. Teorii şi ideologii politice reprezintă, în bună măsură, şi o încercare de a compensa cumva acest „defect” al volumului în cauză. Desigur, nici publicarea lui nu ne permite să susţinem că am atins obiectivul oferirii unei introduceri cât mai complete în teoria/filosofia politică actuală. Deşi Teorii şi ideologii politice prezintă câteva dintre cele mai importante teorii sau ideologii politice contemporane, există multe altele care nu sunt prezentate (sau cel puţin nu sunt prezentate atât de detaliat pe cât ar fi meritat) între paginile sale. Mă refer aici, spre exemplu, la libertarianism, comunitarianism, cosmopolitism sau capabilism (ca teorie a dezvoltării umane). Ne consolăm însă în baza a trei argumente. Unul este acela că, aşa cum se poate observa cu uşurinţă din cuprinsul său, cartea de faţă prezintă totuşi un număr important dintre principalele teorii şi ideologii politice recente (unele dintre ele pentru prima dată în literatura românească de specialitate). Al doilea este acela că unele dintre teoriile sau ideologiile politice care nu sunt abordate aici au beneficiat deja de prezentări competente şi atente la noi (unele dintre ele chiar în Concepte şi teorii social-politice). În sfârşit, al treilea argument este acela că sperăm cu toţii că prezentul volum nu reprezintă ultimul nostru pas în realizarea obiectivului menţionat în debutul acestei intervenţii. Sperăm, altfel spus, să putem prezenta acele teorii sau ideologii politice care nu şi-au găsit locul între paginile lui sau ale celui precedent cu o altă ocazie. Ţin să precizez însă că volumul pe care îl introduc prin această intervenţie nu este întrutotul o continuare a celui precedent, deşi între ele există, desigur, destule afinităţi, relaţii şi continuităţi tematice. Mai exact, el nu ar putea fi descris totalmente neproblematic ca reprezentând „al doilea tom” al volumului Concepte şi teorii social-politice. Titlul său este menit să indice acest lucru. Dacă lucrarea anterioară era centrată pe prezentarea unora dintre principalele concepte ale teoriei/filosofiei social-politice contemporane, cartea de faţă prezintă câteva dintre principalele teorii sau ideologii dezvoltate şi apărate de politologii, filosofii, economiştii sau „ideologii” politici contemporani. Nici de această dată nu voi încerca să rezum principalele idei expuse sau metodologii utilizate de către autori în prezentarea teoriilor sau ideologiilor politice care se regăsesc între paginile ce urmează. Temeiul meu este acelaşi: acolo unde au considerat că este cazul, autorii capitolelor şi-au rezumat ei înşişi ideile prezentate sau/şi metodologiile utilizate. În plus, cititorul interesat să-şi facă o idee prealabilă despre conţinutul ideatic şi problematologic al cărţii dispune de un rezumat al ei (în limbile engleză şi franceză) în finalul său. În consecinţă, mă voi mulţumi să închei doar prin a exprima încă o dată speranţa noastră că această carte se va dovedi utilă celor cărora li se adresează cu preponderenţă. Sperăm, în alte cuvinte, ca ea să le fie de ajutor în înţelegerea şi evaluarea adecvată a teoriilor şi ideologiilor pe care le prezintă. Şi mai important, sperăm că ea îi va stimula să caute să aprofundeze cercetarea acestor teorii şi ideologii şi – mai ales – să iniţieze propriile investigaţii sistematice şi riguroase în această privinţă. Dezvoltarea politologiei şi a filosofiei politice în spaţiul românesc, ca să nu mai vorbim despre clarificarea şi fundamentarea cât mai completă şi adecvată a opţiunilor ideologice ale partidelor politice din România, au nevoie de acest lucru. (shrink)

According to luck egalitarianism, inequalities are justified if and only if they arise from choices for which it is reasonable to hold agents responsible. This position has been criticised for its purported harshness in responding to the plight of individuals who, through their own choices, end up destitute. This paper aims to assess the Harshness Objection. I put forward a version of the objection that has been qualified to take into account some of the more subtle elements of the luck (...) egalitarian approach. Revising the objection in this way suggests that the Harshness Objection has been overstated by its proponents: because luck egalitarians are sensitive to the influence of unequal brute luck on individuals’ choices, it is unlikely that there will be any real world cases in which the luck egalitarian would not have to provide at least partial compensation. However, the Harshness Objection still poses problems for the luck egalitarian. First, it is not clear that partial compensation will be sufficient to avoid catastrophic outcomes. Second, the Harshness Objection raises a theoretical problem in that a consistent luck egalitarian will have to regard it as unjust if any assistance is provided to the victim of pure option luck, even if such assistance could be provided at no cost. I consider three strategies the luck egalitarian could pursue to accommodate these concerns and conclude that none of these strategies can be maintained without either violating basic luck egalitarian principles or infringing upon individual liberty. (shrink)

As lifestyle diseases put a heavy burden on health care expenditures, voices are raised and win in sound to hold people responsible for their unhealthy lifestyle. Most of the arguments in favour of responsibility are backward-looking. In this article, we describe the distributional consequences of these backward-looking measures and show that they are very harsh on those who regret a past unhealthy lifestyle. We demonstrate that it is possible to take policy measures which respect individual responsibility but which are at (...) the same time able to grant fresh starts to individuals who regret their past unhealthy lifestyle (which is an application of Fleurbaey (2005)). This ‘forgiving’ policy is confronted with a moral hazard problem, however. In general the regulator does not observe whether individuals really regret their past choices or they just pretend to have changed preferences in order to enjoy the compensatory measures for regretful people. In this article, we argue that the health setting offers interesting opportunities to move beyond this moral hazard problem and offer a solution through the use of redistributive instruments that are conditional on lifestyle changes. (shrink)

Freedom is one of the central values in political and moral philosophy. A number of theorists hold that freedom should either be the only or at least one of the central distribuenda in our theories of distributive justice. Moreover, many follow Mill and hold that a concern for personal freedom should guide, and limit, how paternalist public policy can be. For the most part, theorists have focussed on a person’s freedom at one specific point in time but have failed to (...) give proper attention to freedom across time. Given that we care about personal freedom now, we have reason to care about future freedom too. But what kind of distribution of freedom across a person’s lifetime should we promote as a matter of legislation and public policy? I argue that none of the candidate principles for the distribution of freedom across time is plausible. Neither a starting gate view, nor a maximisation nor a sufficientarian view is satisfactory, because none adequately reflects our various reasons to value freedom. I show that this result presents a tough challenge for theories of distributive justice and paternalism that set great store by personal freedom. (shrink)

Oppression can be unjust from a luck egalitarian point of view even when it is the consequence of choices for which it is reasonable to hold persons responsible. This is for two reasons. First, people who have not been oppressed are unlikely to anticipate the ways in which their choices may lead them into oppressive conditions. Facts about systematic phenomena (like oppression) are often beyond the epistemic reach of persons who are not currently subject to such conditions, even when they (...) possess adequate information about the particular consequences of their choices. Second, people may be (much) less responsible for remaining in oppressive conditions, even if they are responsible for entering circumstances of oppression. Oppression that results from a person’s choice may cause or contribute to dramatic changes in that person, and these changes may be sufficient to undermine the person’s responsibility for the results of her earlier choice. (shrink)

According to the ‘starting-gate’ interpretation of equality of opportunity, individuals who enjoy equal starts can legitimately become unequal to the extent that their differences derive from choices for which they can be held responsible. There can be no coercive transfers of resources in favour of individuals who disregarded their own futures, and no limits on the right of an individual to distribute resources intrapersonally. This paper assesses two ways in which advocates of equality of opportunity might depart from the starting-gate (...) interpretation. The first involves limiting the degree to which people are liable to pay the costs of their past choices. The second involves limiting their initial opportunities so as to prevent certain risky or apparently short-sighted choices. The paper compares these alternatives in terms of their compatibility with a particular conception of persons as morally equal and temporally extended. It constructs this conception by combining reductionist premises about personal identity with the premise that our status as equals is based on the fundamental requirement of opacity respect. Two conclusions about equality of opportunity are shown to follow from this conception of persons as morally equal and temporally extended: the first is that an individual’s liability to pay the costs of her past choices does not diminish over time; the second is that the individual’s initial scope of choice, in bringing about intrapersonal distributions between her current and future selves, can nevertheless be permissibly limited. The two conclusions are consistent, and the second allows for departures from starting-gate equality of opportunity. (shrink)